VR-3 (TU-143)

AVIONUL DE CERCETARE FĂRĂ PILOT

VR-3 (TU-143)

 

Denumit „Reis” („Zborul”) în URSS, avionul fără pilot VR-3 (TU-143) a decolat pentru prima oară în anul 1970, a fost introdus în serviciul Aviaţiei Militare Sovietice după trei ani, iar cele aproximativ 950 bucăţi construite în perioada 1970 – 1989 au fost exportate într-un număr de nouă ţări, aliate regimului din acea perioadă.

 

DESCRIERE TEHNICĂ

 

Avionul fără pilot VR-3 avea o construcţie predominant metalică, un fuselaj fusiform cu două aripi triunghiulare, o derivă şi două aripioare în montaj fix, controlul zborului executându-se prin intermediul elevoanelor din compunerea aripilor. Deasupra fuselajului posterior se afla dispusă priza de aer a motorului cu reacţie şi containerul paraşutei de revenire pe sol, motorul de marş tip TRZ-117 aflându-se dispus în fuselajul posterior. Pentru lansare, se acroşa ventral un motor de start tip SPRD-251, motor ce era largat după consumarea încărcăturii.

 

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

 

Anvergură

2,24 m

Lungime

8,06 m

Înălţime

1,54 m

Greutate de lansare

1230 kg

Viteză maximă

950km/h

Plafon de serviciu

5000 m

Rază de acţiune

200 km

Motorizare

1 x TRZ-117 (motor de marş)

Tracţiune

590 kgf

 

 

ÎN AVIAŢIA MILITARĂ ROMÂNĂ

 

Istoria singurului avion de cercetare fără pilot cu motor reactiv ce s-a aflat în dotarea Aviaţiei Militare Române începe la data de 5 mai 1987, când sistemul de producţie sovietică VR-3 intra în dotarea Escadrilei 143 Cercetare fără Pilot, unitate dislocată pe aerodromul Mihail Kogălniceanu, acolo unde ocupa un grup de clădiri la capătul din nord al aerodromului.

Escadrila era alcătuită din 12 avioane fără pilot, existând în exploatare două variante de VR-3, una de cercetare foto, la care înregistrarea informaţiilor se făcea pe un film în lungime de 120 metri, şi una de cercetare video, la care transmiterea informaţiilor se făcea prin intermediul unei legături radio către o staţie de la sol.

O misiune tipică a avionului fără pilot VR-3 presupunea lansarea din containerul maşinii de lansare SPU-143, evoluţia complet automată în raionul de cercetare (fâşie îngustă de 60-70 kilometri lungime), revenirea la sol prin intermediul unei paraşute de mari dimensiuni, recuperarea de către maşina de transport şi încărcare TZM-143, descărcarea datelor şi interpretarea lor, refacerea capacităţii de zbor şi de luptă (alimentare cu lichide şi suporţi de înregistrare a informaţiilor), montarea unui alt motor de start şi introducerea în containerul instalaţiei de lansare. După ajungerea în poziţia de lansare, sistemul era gata de start în 15 minute, în timp ce în cazul unei reutilizări, erau necesare patru ore pentru pregătirea pentru o nouă misiune.

Luată în ansamblul său, escadrila de VR-3 era un sistem complet autonom şi dislocabil, personalul având la dispoziţie întregul suport tehnologic necesar pregătirii sistemelor de comandă şi a echipamentelor, întreţinerii la sol, pregătirii pentru lansare, lansării, recuperării, transportului şi întreţinerii aparatelor fără pilot VR-3, precum şi pentru recepţia, procesarea, înterpretarea şi transferul informaţiilor către eşalonul superior, beneficiarul misiunilor de cercetare.

La începutul anilor 2000, Escadrila 143 Cercetare fără Pilot a fost desfiinţată, iar aparatele de zbor fără pilot rămase în exploatare au fost stocate pe termen nedefinit, pentru ca după desfiinţarea Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu, să fie transportate la unitatea de stocare în aer liber înfiinţată pe fostul aerodrom militar Ianca.

În cei aproximativ 15 ani de serviciu operativ, Escadrila 143 Cercetare fără Pilot a participat la un număr apreciabil de exerciţii şi aplicaţii, executând lansări din poziţii izolate, de pe teritoriul judeţelor Constanta şi Tulcea. Mai mult, mărturii ale unor observatori avizaţi acreditează ideea potrivit căreia cel puţin un aparat aparţinând Escadrilei 143 Cercetare fără Pilot ar fi executat misiuni de luptă în zilele Revoluţiei din 1989.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române deţine singurul avion fără pilot de tip VR-3 din ţară ce poate fi admirat de publicul vizitator, având numărul de bord 8201.

 

VARIANTE EXPLOATATE

 

Varianta foto a avionului fără pilot VR-3 – au existat în serviciu operativ opt aparate.

 

Varianta video a avionului fără pilot VR-3 – s-au aflat în dotare patru aparate.

 

 

Nr. crt.

Număr de bord

Varianta

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

6220

Foto

763014586220

05.05.1987

CASAT

2

6222

Foto

763014586222

05.05.1987

CASAT

3

6223

Foto

763014586223

05.05.1987

CASAT

4

6225

Foto

763014586225

05.05.1987

CASAT

5

6226

Foto

763014586226

05.05.1987

CASAT

6

6228

Foto

763014586228

05.05.1987

CASAT

7

6229

Foto

763014586229

05.05.1987

CASAT

8

8201

Foto

763014588201

05.05.1987

Expus la MAv

9

8202

Video

763014588202

05.05.1987

CASAT

10

8204

Video

763014588204

05.05.1987

CASAT

11

8205

Video

763014588205

05.05.1987

CASAT

12

8207

Video

763014588207

05.05.1987

CASAT

 

 

 

NOTĂ: informaţiile de mai sus nu sunt complete şi pot conţine date eronate. Rugăm respectuos pe toţi cei ce au conoştinţe despre istoricul operativ al aeronavei fără pilot VR-3 în România să contribuie la completarea şi/sau corectarea datelor de mai sus, contactându-ne. Vă mulţumim!

 




Comentarii:

Cristi A

a scris la 2013-11-27 21:24:17

Nu se cunosc date despre operarea acestui tip de aparat in Romania ?

alinionescu

a raspuns la 2013-11-27 21:25:05

La ora actuala, (cel putin) noua nu ne sunt cunoscute.

Angheliuc cristinel

a scris la 2014-05-15 18:50:50

Minutul 4:05 avionul fara pilot VR-3 cu nr. 6223 http://youtu.be/XkVibXSjswk

costea

a scris la 2014-09-04 15:19:50

Avioanele astea nu au zburat decat primavara prin luna aprilie cand pe campuri abia rasareau culturile Iar rev a fost in dec. si pentru ca eu le lansam va spun ca atunci nu a zburat nici in gand vreun vr-3. Cat a zburat nu-mi aduc aminte a fi executat misiuni de lupta ci numai zboruri de antrenament. Oricum cei care am fost acolo ne aducem aminte cu placere de acele vremuri. Cel putin asa sper.

Comenteaza:

Aripi Romanesti Muzeul Aviatiei Romanian Spotters Resboiu Povesti de aerodrom Pilot magazin Romania Militara Info Aviatie Aviatia.ro Pilot MIG Aviatia Magazin Fundatia Serbanescu Fundatia Cer Senin Fan Club Dorel Luca