IL-28/Hong-5

IL-28

 

Avionul bimotor reactiv de bombardament mediu şi recunoaştere IL-ul 28 a zburat pentru prima oară în anul 1948, intrând în serviciul aviaţiei militare din URSS doi ani mai târziu. Au fost construite peste 6000 de exemplare, fiind exportat în peste 20 de ţări şi construit sub licenţă în Cehoslovacia, sub denumirea B-228 (simplă comandă) şi CB-228 (dublă comandă), în timp ce China l-a copiat fără acordul Uniunii Sovietice, introducându-l în serviciu şi exportându-l sub denumirea Harbin Hong-5 (simplă comandă) şi HJ-5 (dublă comandă).

 

 

DESCRIERE TEHNICĂ

 

Avionul bimotor reactiv de bombardament mediu şi recunoaştere IL-28 prezenta o construcţie adaptată misiunilor pentru care fusese gândit, şi anume misiunile de penetrare la joasă înălţime şi la mare viteză a apărării antiaeriene a inamicului şi întrebuinţarea unei singure bombe nucleare, transportate într-un compartiment din fuselaj, pentru lovirea unor obiective vitale.

Bombardierul IL-28 dispunea de un fuselaj aerodinamic cu secţiune circulară, de tip semimonococă, împărţit în trei sectoare, şi anume fuselaj anterior, central şi posterior.

Fuselajul anterior incorpora cele două cabine, cea a pilotului-comandant de bord şi cea a navigatorului-bombardier, nişa jambei de bot, ce se escamota spre înapoi, cele două tunuri de bord tip NR-20 şi cutiile lor cu muniţie (100 proiectile) şi compartimentul radarului de cartografiere a terenului şi de identificare a ţintelor tip PSBN-M (radar cu vedere circulară, de 360°), radar dispus în spatele nişei jambei de bot sub un carenaj dielectric. Postul de pilotaj era amplasat într-o cabină presurizată, similară ca formă cu cea a unui avion de vânătoare, plasată deasupra fuselajului anterior, lucru ce-i asigura pilotului o vizibilitate excepţională, în faţa ei aflându-se dispus compartimentul navigatorului-bombardier, şi el presurizat, aflat în partea din faţă a fuselajului anterior, o cabină vitrată ce-i asigura o bună vizibilitate a cursului urmat şi, implicit, a ţintelor necesar a fi angajate. Accesul în cabina navigatorului-bombardier se efectua prin intermediul unei trape articulate lateral-dreapta, în timp ce ambele cabine erau dotate cu scaune de catapultare tip KK-1 (identice cu cele de pe avionul MiG-15), protejate de plăci de blindaj din oţel şi duraluminiu.

Fuselajul central era secţiunea la care se ataşau aripile parasol, conţinând rezervoarele principale de combustibil, compartimentul avionicii radarului de bord, precum şi magazia de bombe, având o capacitate de 1000 kilograme bombe (transportată în misiuni uzuale) sau maxim 3000 kilograme încărcătură ofensivă,  compartiment dotat cu trape acţionate electro-pneumatic.

Fuselajul posterior îngloba un compartiment al avionicii, dotat cu panouri de acces de dimensiuni mari, şi compartimentul radiotelegrafistului-trăgător de bord, o cabină presurizată dispusă la baza ansamblului derivă-stabilizatoare. Accesul în cabină se făcea prin intermediul unei trape cu deschidere spre în jos,  radiotelegrafistul-trăgător de bord stând pe un scaun rabatabil şi controlând – prin intermediul unor mecanisme electro-pneumatice – o turelă tip Il-K6 cu două tunuri de calibru 23 mm tip Nudelman-Richter NR-23 cu o unitate de foc de 225 proiectile per gură de foc. Cabina radiotelegrafistului-trăgător de bord nu era dotată cu scaun de catapultare, ieşirea lui în caz de urgenţă executându-se prin deschiderea trapei de acces, cea care acţiona şi ca deflector al curentului de aer (se deschidea spre direcţia de zbor), facilitându-i părăsirea aeronavei în zbor.

Aripile trapezoidale, montate parasol la fuselajul central, erau demontabile în trei secţiuni, o secţiune centrală, cuprinsă între nacelele celor două motoare (cea care se ataşa la fuselaj) şi două secţiuni extremale, pe care rămâneau nacelele motoarelor la demontare. Aripile înglobau în construcţie două lonjeroane, rezistenţa lor fiind calculată pentru a rezista forţelor ce apăreau în cadrul misiunilor de bombardament la joasă înălţime, precum şi pentru a suporta greutatea şi stresul indus de gondolele celor două motoare turboreactoare. La bordul de fugă, dispuneau de eleroane (spre capetele de plan) şi de flapsuri compuse din două secţiuni, una situată între eleron şi nacela motorului, iar cealaltă între nacelă şi fuselaj. Flapsurile erau acţionate hidraulic şi aveau două poziţii, pe 20 grade, pentru decolare, şi pe 48 grade, pentru aterizare.

Ampenajele cu suprafeţe de comandă mari erau ataşate la partea superioară a fuselajului posterior prin intermediul a trei perechi de bolţuri, ampenajul orizontal fiind în săgeată de 33 grade şi având un unghi diedru pozitiv de 7 grade.

Trenul de aterizare era tricilu, retractabil complet în fuselaj (jamba de bot) şi în nişele din gondolele motoarelor (trenul principal) prin intemediul unor mecanisme electro-pneumatice, toate cele trei jambe fiind dotate cu amortizoare oleo-pneumatice. Jamba de bot avea două roţi de dimensiuni 600 x 155 mm, în timp ce jambele principale erau dotate cu o singură roată având dimensiunile 1150 x 355 mm. Jamba de bot se retracta spre înapoi, în timp ce jambele principale spre înainte. Mai avansată din acest punct de vedere, varianta IL-28R era dotată cu un tren de aterizare cu acţionare hidraulică, dispunând de roţi principale de dimensiuni 1260 x 390 mm şi de roţi de bot de 600 x 180 mm.

Motorizarea era asigurată de două motoare turboreactoare Klimov VK-1A fără postcombustie, având o putere de 2700 kgf, montate în nacele ataşate la intradosul aripilor prin intermediul a patru bolţuri. Partea din faţă a nacelelor era ocupată de motorul VK-1A propriu-zis, în timp ce restul spaţiului lor era rezervat montajului trenului de aterizare principal şi nişelor de escamotare a lor, fiind traversate de un lung ajutaj reactiv. Pentru operaţiuni de mentenanţă sau înlocuire, două panouri semicirculare de mari dimensiuni erau demontate, expunând aproape complet cele două motoare.

Pe lângă turela din coadă cu cele două tunuri cu rol defensiv şi de atac la sol, IL-ul 28 mai dispunea şi de două tunuri de acelaşi tip şi calibru în montaj fix, de-o parte şi de alta a fuselajului anterior, cu o unitate de foc de 100 proiectile per gură de foc.

 

 

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

 

Echipaj

3 – un pilot, un navigator-bombardier şi un radiotelegrafist-trăgător de bord

Anvergură

21,45 m

Suprafaţă portantă

60,80 m2

Lungime

17,65 m

Înălţime

6,70 m

Greutate gol

12890 kg

Greutate normală la decolare

18400 kg

Greutate maximă la decolare

23200 kg

Viteză maximă

la nivelul mării

la 4500 m

la 10000 m

 

800 km/h

902 km/h

855 km/h

Viteză ascensională

15 m/s

Plafon de serviciu

pentru G = 18400 kg

pentru G = 23200 kg

 

12500 m

10750 m

Distanţă maximă de zbor

1930 km

Autonomie de zbor

3,7 H

Motorizare

2 x Klimov VK-1A

Tracţiune

2 x 2700 kgf

Armament fix

2 x NR-23 de calibru 23 mm (unitate de foc de 100 per tun) în montaj fix

2 x NR-23 de calibru 23 mm (unitate de foc de 225 per tun) turelate

Încărcătură ofensivă

3000 kg încărcătură ofensivă maximă transportată într-un compartiment intern

 

 

ISTORIC OPERATIV IN AVIAŢIA MILITARĂ ROMÂNĂ

 

Singurul avion reactiv de bombardament mediu şi recunoaştere pe care l-a avut Aviaţia Militară Română în dotare după Al Doilea Război Mondial, IL-ul 28 va rămâne în serviciu operativ în perioada 1954 – 1972, perioadă după care va fi înlocuit de copia chinezească denumită Hong 5.

România a avut în dotare trei variante de IL-28, după cum urmează:

- varianta cu dublă comandă IL-28 U (realizată prin eliminarea postului navigatorului din botul vitrat şi adăugarea unei a doua cabine de pilotaj), intrată în dotare în anul 1954;

- IL-28 R, variantă de cercetare şi luptă radioelectronică, dotată cu două containere de război electronic la capetele de plan, precum şi alte sisteme specializate, aparate de zbor ce au venit în ţară în anul 1954, împreună cu dublele IL-28 U;

- IL-28 B, varianta clasică, destinată misiunilor de bombardament, intrată în serviciu începând cu anul 1955.

Imediat după venirea lor în ţară, în anul 1954, IL-urile 28 vor intra în compunerea Regimentului 282 Bombardament, regiment dislocat iniţial pe aerodromul Ianca. După o existenţă tumultuoasă, punctată de multiple redislocări (Mihail Kogălniceanu, Bacău, Otopeni, Boteni) Regimentul 282 se transformă în Escadrila 38 Cercetare, stabilindu-se pe aerodromul Borcea. Pe lângă misiunile pentru care au fost construite (bombardament şi recunoaştere), IL-urile 28 vor fi utilizate şi pentru tractarea de manşe în poligonul de trageri aeriene Capu Midia, în acest scop, două aparate fiind dislocate în permanenţă pe aerodromul Mihail Kogălniceanu.

Din raţiuni economice, avioanele de construcţie sovietică IL-28 vor fi înlocuite de variantele chinezeşti ale lor, Hong 5, încheindu-şi activitatea în serviciul Aviaţiei Militare Române în cursul anului 1972

Singurul supravieţuitor din familia de avioane bimotoare reactive de bombardament mediu şi recunoaştere IL-28 este un aparat de zbor IL-28 R, având numărul de bord 405, aflat în patrimoniul Muzeului Naţional al Aviaţiei Române.

 

VARIANTE EXPLOATATE

 

IL-28 U – variantă de antrenament cu dublă comandă. Au fost importate 6 aparate.

 

Nr. crt.

Număr de bord

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

001

610001

1954-1955

CASAT

2

002

610002

1954-1955

CASAT

3

003

610003

1954-1955

CASAT

4

018

610018

1954-1955

CASAT

5

062

610062

1954-1955

CASAT

6

501

69501

1955-1956

CASAT

 

 

IL-28 R – variantă destinată cercetării şi luptei radioelectronice. Au fost importate 4 aparate.

 

Nr. crt.

Număr de bord

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

317

 

 

CASAT

2

402

41402

1954-1955

CASAT

3

403

41403

1954-1955

Prăbuşit

4

405

41405

1954-1955

Expus MAv

 

 

IL-28 B – variantă de bombardament cu simplă comandă. Au fost importate 4 aparate.

 

Nr. crt.

Număr de bord

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

014

52014

1955-1956

Distrus

2

015

52015

1955-1956

Avariat grav (irecuperabil)

3

433

41433

1954-1955

CASAT

4

443

41443

1954-1955

CASAT

 

 

HONG-5

 

Varianta chinezească a avionului bimotor reactiv de bombardament mediu si cercetare IL-28, denumită Hong-5, a efectuat primul zbor la data de 25 septembrie 1966 de pe aerodromul fabricii de avioane Harbin. Producţia de serie a început un an mai târziu, în aprilie 1967, bombardierul bimotor intrând la scurtă vreme în dotarea Aviaţiei Militare a Republicii Populare Chineze, fiind construit în aproximativ 500 exemplare şi exportat în patru ţări (România, Coreea de Nord, Pakistan şi Albania). Trebuie menţionat faptul că Hong-5 a fost construit fără acordul Uniunii Sovietice, deci fără licenţă, dar şi faptul că varianta chinezească diferea în proporţie de aproximativ 40% faţă de originalul sovietic, prezentând multiple îmbunătăţiri. Astfel, constructorii chinezi au adus modificări aripilor, rezultând o scădere însemnată a greutăţii, în timp ce turela Il-K6 a originalului sovietic fost înlocuită cu turela DK-7, dotată cu două tunuri de calibru 23 mm Afanasiev-Makarov AM-23, cu o unitate de foc de 500 proiectile per tun, turelă ce provenea de la bombardierul TU-16. Alte modificări ce identifică varianta chineză sunt reprezentate de farul de rulaj montat în trapa de pe jamba de bot (inexistent la IL-28), cupola modificată şi renunţarea la tunul fix de pe partea dreaptă a fuselajului anterior.

 

 

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

 

Echipaj

3 – un pilot, un navigator-bombardier şi un radiotelegrafist-trăgător de bord

Anvergură

21,45 m

Suprafaţă portantă

60,80 m2

Lungime

16,77 m

Înălţime

6,20 m

Greutate gol

12890 kg

Greutate normală la decolare

18400 kg

Greutate maximă la decolare

21200 kg

Viteză maximă

la nivelul mării

la 4500 m

la 10000 m

 

800 km/h

900 km/h

855 km/h

Viteză ascensională

15 m/s

Plafon de serviciu

pentru G = 18400 kg

pentru G = 21200 kg

 

12500 m

10750 m

Distanţă maximă de zbor

2400 km

Autonomie de zbor

3,5 H

Motorizare

2 x Klimov VK-1A

Tracţiune

2 x 2700 kgf

Armament fix

1 x NR-23 de calibru 23 mm în montaj fix (unitate de foc de 100 proiectile)

2 x NR-23 de calibru 23 mm turelate (unitate de foc de 500 proiectile per tun)

Încărcătură ofensivă

3000 kg încărcătură ofensivă maximă transportată într-un compartiment intern

 

 

ISTORIC OPERATIV IN AVIAŢIA MILITARĂ ROMÂNĂ

 

Hong 5 a venit în România în anul 1972, un număr total de 14 aparate de zbor intrând în dotarea Aviaţiei Militare Române, înlocuind în serviciul operativ avioanele de producţie sovietică IL-28. România a fost singura ţară din lume (în afară de China) care a exploatat atât varianta sovietică, IL-ul 28, cât şi varianta chinezească, Hong-ul 5.

Bombardierul Hong-5 a venit în ţară în două variante, varianta clasică de bombardament („inspirată” de IL-ul 28 B), care a intrat în dotare în număr mare începând cu anul 1972, şi varianta cu dublă comandă HJ-5, din care au fost primite în ţară două aparate în anul 1980.

Avionanele de tip Hong 5 vor rămâne în serviciu operativ până în anul 2001, când, în urma a două accidente grave întâmplate succesiv pe baza aeriană Borcea, soldate cu distrugerea aparatelor de zbor, dar fără victime, vor fi scoase din serviciu operativ, considerându-se că utilitatea lor nu mai poate fi justificată în lumina transformărilor prin care trecea la acea dată organismul militar din România.

 

 

VARIANTE EXPLOATATE

 

Hong-5 – varianta de bombardament cu simplă comandă, de producţie chinezească, a IL-ului 28 B. Au fost importate 12 aparate.

 

Nr. crt.

Număr de bord

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

307

511710307

19.01.1972

Distrus la aterizare

2

308

511710308

19.01.1972

Stocat – Borcea

3

309

511710309

19.01.1972

 

4

310

511710310

19.01.1972

Distrus la aterizare

5

701

573190701

15.10.1975

Prăbuşit

6

703

573190703

15.10.1975

CASAT

7

704

573190704

15.10.1975

CASAT

8

706

573190706

15.10.1975

CASAT

9

707

573190707

15.10.1975

CASAT

10

708

573190708

15.10.1975

CASAT

11

709

573190709

15.10.1975

CASAT

12

710

573190710

15.10.1975

Prăbuşit

 

 

HJ-5 – varianta de antrenament cu dublă comandă a Hong-ului 5. Au fost importate 2 aparate.

 

Nr. crt.

Număr de bord

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

407

5101407

18.02.1980

CASAT

2

408

5101408

18.02.1980

CASAT

 

 

Singurul avion bimotor reactiv de bombardament mediu şi recunoaştere de tipul Hong-5 ce a supravieţuit până în zilele noastre, se găseşte expus pe aerodromul Flotilei 86 Aeriene Borcea, având numărul de bord 308.

 

 

 

CENTRALIZATOR

IL-28 şi HONG 5

 

Nr. crt.

Număr de bord

Tip şi variantă

Seria de fabricaţie

Data intrării în serviciu

Observaţii

1

001

IL-28 U

610001

1954-1955

CASAT

2

002

IL-28 U

610002

1954-1955

CASAT

3

003

IL-28 U

610003

1954-1955

CASAT

4

014

IL-28 B

52014

1955-1956

Distrus

5

015

IL-28 B

52015

1955-1956

Avariat grav (irecuperabil)

6

018

IL-28 U

610018

1954-1955

CASAT

7

062

IL-28 U

610062

1954-1955

CASAT

8

307

Hong 5

511710307

19.01.1972

Distrus la aterizare

9

308

Hong 5

511710308

19.01.1972

Stocat – Borcea

10

309

Hong 5

511710309

19.01.1972

 

11

310

Hong 5

511710310

19.01.1972

Distrus la aterizare

12

317

IL-28 R

 

 

CASAT

13

402

IL-28 R

41402

1954-1955

CASAT

14

403

Il-28 R

41403

1954-1955

Prăbuşit

15

405

IL-28 R

41405

1954-1955

Expus MAv

16

407

HJ-5

5101407

18.02.1980

CASAT

17

408

HJ-5

5101408

18.02.1980

CASAT

18

433

IL-28 B

41433

1954-1955

CASAT

19

443

IL-28 B

41443

1954-1955

CASAT

20

501

IL-28 U

69501

1955-1956

CASAT

21

701

Hong 5

573190701

15.10.1975

Prăbuşit

22

703

Hong 5

573190703

15.10.1975

CASAT

23

704

Hong 5

573190704

15.10.1975

CASAT

24

706

Hong 5

573190706

15.10.1975

CASAT

25

707

Hong 5

573190707

15.10.1975

CASAT

26

708

Hong 5

573190708

15.10.1975

CASAT

27

709

Hong 5

573190709

15.10.1975

CASAT

28

710

Hong 5

573190710

15.10.1975

Prăbuşit

 

 

 

NOTĂ: informaţiile de mai sus nu sunt complete şi pot conţine date eronate. Rugăm respectuos pe toţi cei ce au conoştinţe despre istoricul operativ al avionului bimotor reactiv de bombardament mediu şi recunoaştere IL-28/Hong 5 în România să contribuie la completarea şi/sau corectarea datelor de mai sus, contactându-ne. Vă mulţumim!

 

 

 




Comentarii:

AnonymousIL28

a scris la 2012-02-14 23:48:56

707 este stocat la Borcea,cu toate ca 308 era intr-o stare mai buna,cel din urma a fost casat.

Marius D

a scris la 2013-05-20 22:27:27

Dar de IL-28 nimeni nu vrea sa spuna nimeni nimic?Asa de necunoscut mi se pare serviciul operativ al acestuia...

Marius D

a scris la 2013-05-22 09:29:24

Reformulez:"Dar de IL-28 in serviciul RoAF nu stie nimeni,nimic?".

Oliver Armand

a scris la 2013-05-31 14:34:34

Stiu eu Marius, problema se pune ca nu e timp pentru anumite chestii deocamdata. Suntem prea putini pentru prea multe sarcini. Nu e usor, crede-ma.

Marius D

a scris la 2013-06-08 13:14:30

Despre IL-ul 28 in RoAF am si eu informatii.Mai mult ma interesa punctul de vedere al celor care au zburat cu el si care-l cunosc mult mai bine.

Cristi A

a scris la 2013-11-11 17:57:32

Despre IL-28 , nr. 405 ni se spune ca este expus la Muzeul Aviatiei. ERA in perioada cand muzeul cu pricina se afla amplasat ( ca vai de lume ) la Baneasa si mai apoi la Otopeni. De cand s-a mutat pe sos. Fabrica De Glucoza....nu mai este , credeti-ma. Si nu e tocmai mititel.....din pacate nici cu domnul prof. Valeriu Avram nu m-am mai vazut de atunci caci poate de la domnia sa as fi aflat mai multe.Ma poate lamuri cineva ce s-a intamplat cu acea extrem de valoroasa piesa..?

alinionescu

a raspuns la 2013-11-11 18:00:15

405 inca se mai afla la vechiul sediu de la Otopeni, de langa aeroport. Se doreste aducerea lui la actualul sediu al MAv, dar se intampina destul de multe probleme, de la costurile pe care le implica, pana la lipsa unor scule si dispozitive necesare activitatilor de demontare, transport si montare. Dar speranta moare ultima...

Cristi A

a scris la 2013-11-12 21:59:06

Daca va exista initiativa unei cooperari in regim de voluntariat ( ca volum de munca vreau sa spun , caci presupun ca exista si bariere birocratice si de alta natura ) , propun inceperea unui proces de recrutare. Voi fi in capul listei. Cu stima.

Voceslav Wagorsky

a scris la 2014-01-05 22:06:24

Oare nu ar fi mai usor confectionarea la scara redusa , a tuturor modelelor, care reprezinta istoria Aviatiei Romanesti, cu pozele aparatelor in cauza si descrierea tip pt fiecare tip. Asta, ca marturie, pt cei ce vor fi si vor sa stie aceasta fila de istorie aferenta armelor romanesti

Florin M

a scris la 2014-03-08 11:12:01

014 se poate spune ca e prabusit la decolare.Eram copildar inca-l mai vad pe dl.Ciorcila.mai tirziu cu 710 a plecat si tatal meu 17 iul 1985

Robert Bnc

a scris la 2015-04-23 22:33:31

Stie cineva care a fost numarul ultimului Hong 5 care a zburat in Romania? Vreau o poza cu el. Daca se poate sa-mi raspunda cineva cat mai repede, va rog.

alinionescu

a raspuns la 2015-04-23 22:35:10

Ultimul Hong-5 care a zburat in Romania a fost 310, distrus la aterizare in data de 21.07.2001.

Anton M

a scris la 2015-04-28 17:11:31

Va rog frumos: daca stie cineva: -ce numar a avut Hong H-5 amenajat special pentru antrenament cu generatoare de bruiaj pt radare in gama metrica facute la Baza Pipera prin anii '70-'80 -ce s-a intamplat cu acest avion (casat, distrus la aterizare, prabusit)? -daca aveti alte detalii sau corectii la cele de mai sus (echipaj, rezultate test s.a.) Va multumesc

alinionescu

a raspuns la 2015-04-28 17:14:06

Foarte interesanta informatia! Noi nu stim nimic despre acest Hong. Dumneavoastra de unde ati aflat?

Anton M

a scris la 2015-05-01 20:02:15

Buna seara, Mai am un mesaj catre domnii care detin informatii despre piloti si navigatori care au desfasurat zboruri relevante de testare si calibrare cu avioane si elicoptere pentru: 1. Statia radar START-1 facuta la baza Pipera si ELPROF Buc (anii '80-'90). 2. Statia radar START-1M facuta la ELPROF Buc si la Agentia Clinceni (anii 1995-200x). 3. Statia radar TPS-79R Gap Filler facuta la UTI Buc. 4. Statia radar IRIS-RIh facuta la Institutul de Cercetari al Armatei Clinceni (anii '70-'80). 5. Completele de automatizare C-702 si C-802 facute la acelasi Institut (anii '80-'90). 6. Aparatura terestra de recunoastere ATR-1 facuta la acelasi Institut (anii '80). 7. Cartuse de bruiaj pasiv/dipoli metalizati – proiect coordonat de acelasi Institut (anii '80-'90). 8. Alte echipamente romanesti de radar sau legate de radar la care domniile lor au participat Le adresez rugamintea sa-mi comunice prin SMS la nr 0722 213 259 o cale de contact pentru detalii. Informatiile sunt pt o lucrare istorica privind radarul romanesc, ce nu s-ar fi putut realiza fara aportul Dumnealor. Cu pretuire, Anton M

Anton M

a scris la 2015-05-01 20:01:26

Raspuns dlui alionescu Un Hong H-5, se pare din Escadrila 38 Cc a fost echipat cu generatoare de bruiaj activ GBM facute la Baza radar Pipera iar in anii '80 a facut zboruri in zona aerodromului Borcea pentru antrenamentul operatorilor radar in conditii de bruiaj. A urmat o tentativa de incercari/omologare si la aerodromul Carcea-Craiova la sfarsitul anilor '80, inceputul anilor '90 dar s-a rupt filmul... Va multumesc pentru interventie, Cu stima, Anton M

Lascu Viorel

a scris la 2016-01-04 15:47:22

Aici am găsit seriile de fabricație ale avioanelor IL-28 importate de România. http://forums.airforce.ru/matchast/3485-il-28-a/ Conform lor,din varianta de bombardament nu au fost decât 014 și 015,iar 433 și 443 au fost din varianta pentru recunoaștere. Il-28 U aufost: 1.65009501 У 501 2.65010001 У 001 3.65010002 У 002 4.65010003 У 003 5.65010018 У 018 6.65010062 У 062 Il-28 R 1.41317 Р 317 2.41402 Р 402 3.41403 Р 403 4.41405 Р 405 5.41433 Р 433 6.41443 Р 443 Il-28 B 1.52014 Б 014 2.52015 Б 015

alinionescu

a raspuns la 2016-01-04 16:02:05

Foarte interesant! Va multumim! Daca e sa judecam dupa serii, 433 si 443 ar trebui sa fie varianta R.

Florin Mihailescu-Braila

a scris la 2016-03-01 21:50:31

Am găsit pe net o poză cu regretatul Cristi Crăciunoiu - bunul meu prieten şi coleg - lângă un Hong-5 cu nr-ul 704.

catalin

a scris la 2016-03-31 23:17:15

Unde pot gasi foto cu hj-5. In special 408 307 si vechi.

AnonymousIL28

a scris la 2016-03-31 23:30:04

@ alinionescu, O mica corecție domnule Ionescu, ultimul H-5 care a zburat in RO știu ca a fost dubla-comandă nr. 408, care a participat la expoziția statică de la RoIAS 2001.310 s-a prabusit pe 22 iunie 2001 daca nu ma insel, iar RoIAS-ul s-a tinut cu o luna dupa acest eveniment. Va salut! Semnat Tomiță Jr.

alinionescu

a raspuns la 2016-03-31 23:30:58

Cu respect si multumiri!

Constantin Nicolae

a scris la 2017-10-01 15:41:06

S-a prabusit un H-5 Hong la Dalga, in anul 1990 sau anul 1991, nu mai tin minte numarul. A lovit cu botul fuselajului un sant de irigatii(din beton)si s-a rasturnat, imprastiindu-se pe o zona destul de mare. Planurile erau cam la 50 m unul de altul. Echipajul a murit, desigur. La unul dintre motoare lipsea rotorul turbinei, care la impact s-a desprins si a intrat in aratura pe camp. Nu s-a gasit niciodata acest rotor. Motoarele VK-1A ce il echipau au fost expertizate la I.Av.Bacau. Am fost la fata locului coptat in comisia de ancheta, inclusiv la Bacau pentru expertizarea motoarelor .

alinionescu

a raspuns la 2017-10-01 15:42:13

Da, este vorba de Hong-ul cu numarul 701, prabusit la data de 02.04.1991.

Comenteaza:

Aripi Romanesti Muzeul Aviatiei Romanian Spotters Resboiu Povesti de aerodrom Pilot magazin Romania Militara Info Aviatie Aviatia.ro Pilot MIG Aviatia Magazin Fundatia Serbanescu Fundatia Cer Senin Fan Club Dorel Luca