F-16 în România - Începutul unei noi ere

 

Data de 29 septembrie 2016 are o importanță covârșitoare pentru Aviația Militară Română. Pe de-o parte, reprezintă data când primele șase avioane F-16 – cinci simple AM și o dublă BM – au fost aduse pe calea aerului de către piloți români pe traiectul Baza Aeriană 5 Monte Real, Portugalia – Aviano AFB, Italia – Baza 86 Aeriană Borcea. Pe de-altă parte, 29 septembrie 2016 este un prag, o piatră de hotar, o linie de demarcație ce separă lunga perioadă în care cerul țării noastre a fost apărat de tehnică de aviație de producție estică de perioada în care spațiul aerian național și cel al NATO va fi apărat de tehnică de aviație de producție vestică, perioadă începută în acea superbă zi de toamnă.

 

 

 

***

 

 

 

29 septembrie 2016, Baza 86 Aeriană Borcea.

 

Cele șase avioane F-16 românești au fost decolate de la Baza Aeriană 5 Monte Real din Portugalia și împărțite în trei celule, eșalonate la un interval de 15 minute. Escala de la Baza Aeriană Aviano din nordul Italiei a fost intenționată refacerii capacității de zbor a aeronavelor, zborul către noua casă fiind reluat, în aceeași formulă, la momentul oportun.

 

La ora 17:54, prima celulă de avioane F-16 survolează pista de decolare-aterizare a Bazei 86 de la nord la sud, cauzând o furtună de simțiri în cei prezenți.

 

 

  F-16 RoAF

 

 

 

Un avion cu dublă comandă și unul cu simplă comandă, zburând elegant cu viteză relativ mică și la o înălțime de aproximativ 1000 de metri, formație menținută aparent fără efort ce străpunge cu hotărâre aerul calm din zona aerodromului Borcea în drumul ei spre Dunăre.

 

 

  F-16 RoAF2

 

 

 

 Perechile de ochi au urmărit fascinați virajul lent pe dreapta în care s-au înscris, lăsându-și intradosurile să fie mângâiate a bun venit de razele unui soare generos, dar aflat în lungul lui drum către ziua de mâine.

 

 

  F-16 RoAF3

 

 

 

 Trecerile la verticală au continuat, piloții primei celule așteptându-și răbdători camarazii, care n-au întârziat prea mult să apară în zona aerodromului, fiind detectați cu bucurie de ochii ce scrutau nerăbdători direcția de unde se bănuia că vor veni. Cerul Bazei 86 Aeriene a fost survolat de formația de patru aeronave, apoi de șase, iar întregul spectacol a durat mai mult de 30 de minute. Piloții noștrii de F-16 au oferit micii asistențe o demonstrație frumoasă, zburând strâns și calm în aerul călduț al serii, salutând noua lor casă și noii lor prieteni, cei ale căror suflete au tresărit, electrizate de a lor venire.

 

 

  F-16 RoAF4

 

 

 

 A urmat ruperea formației și reîmpărțirea pe celule, survolul pistei continuând, dar la înălțime mai mică. Prima formație ne-a demonstrat cum aterizează F-ul 16, complet diferit de ritualul cu care eram obișnuiți: viraj de luptă pe dreapta, tren și flaps scoase, alt viraj pentru axare, apoi coborâre pe pantă la unghi atent menținut. Luminile farurilor de aterizare și rulaj se decupau straniu, suprapunându-se pe fundalul turbinelor eoliene ce păreau a avea proporții uriașe.

 

La ora 18:29, primul avion F-16 românesc a pus roțile pe pista Bazei 86 Aeriene Borcea, intrând în legendă. Dubla cu numărul de înmatriculare 1610 s-a așezat lin pe asfaltul pistei refăcute a aerodromului de la cotul Dunării, spectacolul acelei zile atât de importante continuând printr-un gest superb: pilotul aflat în cabina II, generalul-maior Laurian ANASTASOF, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, a desfășurat în aerul cabinei un tricolor! Culorile vii ale drapelului contrastau puternic cu nuanțele de camuflaj ale tiparului „Carpathian Ghost” ce este aplicat pe avioanele noastre, stârnind emoții puternice în toți cei prezenți. După toți acei ani de așteptări, de întrebări chinuitoare și supoziții, de frământări și dezbateri virulente, parcă nu ne venea să credem că a venit și ziua în care putem spune că „au venit avioanele F-16 ale noastre”! Greu de descris încărcătura emoțională a acelor momente în care s-a scris o pagină extrem de importantă din istoria Aviației Militare Române.

 

Dubla 1610 a fost urmată de simpla 1608, apoi de avioanele celorlalte două celule. Spectacolul a continuat, cu ratări ale aterizării urmate de viraje de luptă nervoase, toate imersate în zgomot de motor turboreactor Pratt & Whitney F100-PW-220E, pe care atunci, în acele momente, nu-l puteam deosebi de cel de motor Tumanskii, probabil și datorită faptului că era acompaniat de tactul puternic al inimii mele.

 

 

 

F-16 RoAF_5

 

 

 

După ce și celelalte avioane au aterizat – în ordine, 1602, 1603, 1604 și 1601 – și au rulat disciplinate pe pistă, degajând pe breteaua de la sud, s-a așternut liniștea pe aerodromul Bazei 86 Aeriene Borcea – abia acum ne puteam auzi bătăile inimilor și zgomotul gândurilor. Abia acum ne-am privit, ne-am văzut zâmbetele de pe figuri și am început a depăna impresii.

 

 Adio tur de pistă convențional! – totul se desfășoară în curtea unității!”, am auzit pe cineva exclamând, și acesta este adevărul. Avionul F-16 poate, poate foarte mult și foarte multe, iar aceasta este o realitate ce nu poate fi contrazisă de nimeni și cu care trebuie să ne obișnuim.

 

Privind în trecutul apropiat, pilotul de vânătoare român și-a început ascensiunea către tehnologiile secolului XXI odată cu anul 1995, atunci când prototipul avionului MiG-21 LanceR a executat primul zbor. Produs finit al programului de modernizare „DD”, „Lancea Românească și-a demonstrat importanța în cei 20 de ani de serviciu operativ, timp în care a zburat peste 100.000 de ore, a executat mii de misiuni, a participat la zeci de exerciții naționale și internaționale și a apărat nonstop spațiul aerian național și NATO. Injecția inteligentă de vitalitate în avionul MiG-21 i-a permis activarea cu succes în Forțele Aeriene Române până la această dată și îi va mai permite, atâta timp cât interesele militare ale țării noastre i-o vor cere. Dotarea cu aparatură de bord de ultimă oră atât a MiG-ului 21, cât și a IAR-ului 99 Șoim, a facilitat piloților români tranziția mult mai ușoară la avionul F-16, nu doar concepția de utilizare, dar și procedurile specifice fiindu-le familiare și permițându-le o asimilare mult mai eficientă.

 

Avionul F-16 nu este o nouă treaptă, ci un adevărat salt pe care pilotul de vânătoare român îl face în ceea ce privește zborul și lupta la bordul unui avion de vânătoare cu motor reactiv. Saltul este dat de capabilitățile aeronavei, de arhitectura infinit mai complexă a acestui „sistem de sisteme în adevăratul sens al noțiunii, de „zborul pe unda electrică – „fly-by-wire” – ce înlocuiește sistemul convențional de comandă și control al aeronavei pe cele trei axe.

 

 

  F-16 RoAF_6

 

 

 

Acest salt va trebui a fi reprezentat și de saltul de mentalitate, schimbare radicală prin care vor trebui să treacă toți cei ce vor fi implicați în exploatarea acestei aeronave, la sol și în zbor, în scopul desfășurării unei activități cursive și lipsite de probleme. Schimbarea de mentalitate va fi necesară pilotului pentru a scoate maximum din ceea ce această aeronavă poate oferi, iar personalului tehnico-ingineresc de sol pentru a-i permite pilotului să scoată maximum din ceea ce această aeronavă poate oferi – poate ca niciodată, binomul pilot-tehnic va trebui să funcționeze la cele mai înalte cote de performanță. Nu trebuie uitat nici personalul conex activității de zbor, cel ce va trebui să adapteze regulamentele și instrucțiunile la specificul acestei aeronave de o altă concepție decât cea cu care erau obișnuiți, iar nu invers – în caz contrar, pericolul „aplatizării” este enorm, iar efectele negative ale acestei deficiențe de înțelegere sunt ușor de bănuit.

 

Faptul că celulele avioanelor F-16 sunt construite la începutul anilor 80 nu este un capăt de țară, dat fiind faptul că o celulă poate avea o viață aproape nelimitată dacă este exploatată corect și nu apar probleme structurale. Desigur, toată lumea și-ar fi dorit avioane noi, dar se pare că va trebui să ne obișnuim cu ideea că asta ne-am putut permite ca și țară. Important este ce vom realiza cu ceea ce avem, important este să scoatem tot ceea ce această platformă ne poate da.

 

În plus, trebuie să înțelegem că avionul F-16 este o aeronavă de generație a III-a, construită în așa fel încât să poată fi modernizată, crescându-i-se, astfel, capabilitățile și letalitatea. Comparația cu avionul MiG-21, aeronavă de generație II, nu-și are rostul din multe rațiuni, singurul punct comun fiind pachetul de avionică și armament instalat pe varianta LanceR. De aceea, schimbarea mentalității la care făceam referire mai sus este imperativ necesar a se produce, date fiind diferențele de generație între cele două aeronave.

 

 

  F-16 RoAF_7

 

 

***

 

 Cele câteva suflete calde, vântul calm și cursiv și soarele radiant de raze crepusculare au format, în ziua de 29 septembrie 2016, un dispozitiv de întâmpinare vibrant și pozitiv pentru avioanele F-16 românești, dătător de speranțe de bine și de cer senin. Doar un stol de păsări, ce naviga după legi știute numai de ele, a tulburat tabloul seren, ca pentru a ne aminti tuturor celor prezenți acolo, în margine de Bărăgan, la sol și în aer, că el, cerul, nu ne aparține nouă, oameni lor, în totalitate, și că regulile sale trebuiesc a fi respectate întotdeauna, pentru ca țesătura lui diafană să nu se sfâșie în zgomot de metal zdrobit de sol.

 

Nu ne rămâne decât să le urăm avioanelor F-16 „Serviciu operativ cât mai lung și fără evenimente!”, iar piloților români care le vor zbura tradiționala urare „Cer Senin!”, cea care cuprinde toate urările de bine pe care un aviator le poate primi.

 

 

 

Alin C. IONESCU

 

Bogdan MOVILEANU

 

www.aripi-argintii.ro

 





Comentarii:

Nu a fost adaugat inca niciun comentariu. Fii primul care comenteaza!

Comenteaza:

Aripi Romanesti Muzeul Aviatiei Romanian Spotters Resboiu Povesti de aerodrom Pilot magazin Romania Militara Info Aviatie Aviatia.ro Pilot MIG Aviatia Magazin Fundatia Serbanescu Fundatia Cer Senin Fan Club Dorel Luca